Diversiuni

Apariţia unui dosar împotriva ministrului Laszlo Borbely, cu o poveste veche legată de apartamente, faianţă, balcon, îmi aduce aminte de termopanele lui Adrian Năstase. Şi ştiţi de ce? Pentru că nu mai auzim nimic de dosarul Ritzi, feciorul lui madam Plăcintă care a trecut voit peste un om cu maşina a scăpat cu suspendare, nu ni se spune dacă domnul Videanu a dat înapoi primăriei Bucureşti peste 1 milion de Euro, pentru o pagubă definitiv stabilită prin hotărâre judecătorească.

Ei, asta se întâmplă taman când Ministrul Mediului, spune că nu dă aviz de mediu favorabil exploatării cuprului din Munţii Apuseni, dacă proiectul nu este “beton” din punctul de vedere al resurselor dedicate protecţiei mediului. Vineri, negocierile cu firma de garsonieră canadiană au eşuat în mod ciudat, după numeroasele zile în care mai-marii ţării ne-au povestit de marea şi reuşita privatizare pe cale de a se înfăptui. Aşa zişii canadieni au refuzat să prezinte garanţii pentru partea de protecţia mediului.

Tot în această ultimă perioadă, PD-ul a scos pe interval tunurile grele, pe domnii Valeriu Stoica, un bun politician, şi pe Teodor Stolojan, un bun economist. Amândoi, poate singurele argumente pentru care PD-ul a fost obligat să îşi pună un L în coadă, şi să treacă de la doctrina socialistă de stânga, la cea liberală de dreapta. Aici mai este ceva important de subliniat, vă rog să vă reamintiţi şi să retrăiţi interviurile cu vârfurile PD. De fiecare dată când PD-iştii vorbesc de asemănarea de doctrină şi de destinul comun cu cel al Partidului Naţional Liberal, sună de parcă PNL-ul s-ar legitima ca liberal numai dacă ar fuziona cu PDL-ul. De parcă împlinirea supremă a liberalilor ar fi întâi o îmbrăţişare, pe urmă inelele de logodnă şi în sfârşit, iubirea veşnică în sfânta instituţie a căsătoriei cu PD-ul! Oamenilor ăştia le-a luat bunul Dumnezeu minţile? Nu, este doar o tactică bine pusă la punct, de a lua ei minţile electoratului.

Printre alte diversiuni–zău nu ştiu când au timp de ele, parcă se laudă că au de condus o ţară–este şi refuzul preşedintelui de a primi scrisorile de acreditare ale ambasadorului Olandei. Asta ca răspuns pentru opoziţia Olandei de a permite intrarea României în spaţiul Schengen. Deşi televiziunile arată că în continuare graniţele României sunt un fel de schweitzer, în care continuă bişniţa, adică graniţele de est ale Uniunii Europene din care pare-se că facem parte, deşi e foarte posibil ca şi alte state să mârâie în surdină împotriva nerespectării cuvântului dat de oficialităţile de la Bucureşti, totuşi, ca de obicei, alţii sunt de vină.

Ies la iveală hoţiile asfaltatorilor din România. Ei fie îşi cumpără elicoptere şi recunosc motivul, fie fac curse cu super maşinile de 1 milion de euro în alte ţări, că pe drumurile româneşti şi-ar distruge bijuteriile. Sper ca anchetele în curs de desfăşurare să îi strângă un pic de bijuterii, că noi tot plătim taxe şi dări ca să ni se spună în zeflemea “aici sunt banii Dumneavoastră”. Voi pune şi eu, sfios şi îmbujorat ca o fată mare, o întrebare: Şi totuşi unde sunt banii noştri? Pentru că tot domnul preşedinte, uite, mi s-a pus pata pe domnia sa, uită atunci când critică guvernările anterioare, că a fost membru în majoritatea lor, şi când s-au luat vezi-Doamne decizii greşite, a votat alături de ticăloşi. Sau nu a fost atent. Sau a lipsit. Adică l-am plătit din buzunarul nostru degeaba timp de 22 de ani. Şi totuşi domnule preşedinte, unde sunt ţepele din Piaţa Universităţii, unde au murit oameni în 1989, în timp ce dumneavoastră o duceaţi bine-mersi! De ce corupţia a crescut inimaginabil de când îi tot pedepsiţi pe bandiţi?