Nu-i de glumă!

Cu ocazia Zilei Naţionale a României, Traian Băsescu (rămas preşedinte mulţumită, cum se spune, chichiţelor avocăţeşti), a făcut apel la solidaritate şi uniune. Solidaritatea cui cu cine? A găştilor penale cu omul simplu? A celor amărâţi cu bugetarii de partid, multimilionari în euro?

Domnul preşedinte a încălcat a nu ştiu cîta oară protocolul la 1 Decembrie. Chiar şi la acest eveniment, sub ochii întregii ţări, domnia sa
dă mîna cu cine are chef, sfidând astfel atât normele diplomatice cât şi propriul său îndemn la solidaritate şi uniune.

Trecând peste amănuntul scris în Constituţie că suntem republică parlamentară, nu prezidenţială, ne aducem aminte cu neplăcere că Traian Băsescu, de 8 ani, demonizează Parlamentul, care, îi place sau nu, de fapt bineînţeles că nu, este instituţia numărul 1 a oricărei democraţii. Şi bineînţeles, parlamentarii ticăloşi au întotdeauna orice altă culoare decât cea portocalie. De ce se miră cineva că preşedintele este fluierat în puţinele ocazii când mai îndrăzneşte să facă băi de mulţime, de vreme ce nouă ne cere să ne comportăm civilizat şi în litera legii, deşi pentru domnia sa Constituţia este interpretabilă, via Curte Constituţională?

Românii au ajuns să se certe, să se bată şi să se urască între ei, după atâta comportament neutru, echidistanţă şi chemări la solidaritate şi uniune. Şi a-propos de Curtea Constituţională, la manifestarea de 1 decembrie, ce căuta lângă Traian Băsescu judecătoarea CCR Aspazia Cojocaru, cea care a spus în iulie că referendumul s-a bazat pe date demografice false, pentru ca după 3 zile să nege inclusiv înregistrarea video, afirmând că ea ştie ce vorbeşte, fiind jurist? După cum, ce căuta, mai demult Traian Băsescu la restaurant cu Preşedinta Biroului Electoral Central?

Dar dacă ne gândim la câte lucruri urâte s-au întâmplat sub neutralitatea constituţională a lui Traian Băsescu, de tipul „ajută-mă ca să te ajut” nu am exagera crezând că printre numeroşii tipi ciudaţi ai serviciilor secrete infiltraţi în mulţime pe 1 Decembrie, erau şi  fluierători tocmiţi de îngeraşii de partid, tocmai pentru ca să se poată acuza USL-ul. Este un truc vechi din istoria politică a lumii în care unii se pretează la aşa ceva, iar pe alţii nu îi lasă coloana vertebrală: aceea a educaţiei pentru demnitate şi onoare.