Din timpurile vechi, când dascălul, preotul şi primarul, erau primii oameni în sat chiar şi azi, când profesorul e clasat încă la coada ierarhică a societăţii româneşti, prima zi de şcoală e o sărbătoare. E începutul unui nou an al învăţăturii sau poate al învăţării?
De la copii de grădiniţă cu mâna lor mică făcută căuş în mâna sigură a părinţilor, bobocii, liceenii curioşi şi plini de o falsă siguranţă în spatele cărora se ascunde teama noului început, se îndreaptă către şcoală, acolo unde îi aşteptăm noi, dascălii.
Trăim cu speranţa de a nu mai fi atât de blamaţi, desconsideraţi, de neimportanţi pentru cei care ne conduc. Acum avem noi promisiuni, cu întregiri de salarii, să sperăm că nu rămân doar pe hârtii, ne-a revenit dreptul de transfer şi detaşare, am scăpat de încleştarea care ne sufoca uneori.
Prin har, dăruire şi competenţe, pe care cei cu drag de materie le au, să revenim în clase, să încercăm să trezim acei tineri, care din lipsă de informaţie, de dragoste şi autoritate părintească, se mulţumesc cu puţin şi de multe ori cu nimic. Să aprindem în ei acea scânteie a curiozităţii, a dorinţei de cunoaştere specifică tineretului.
Să nu uităm însă că şi noi am fost cândva tineri rebeli, chiar dacă la o altă scară şi la o altă dimensiune. Eu cred că tuturor, atât copiilor, cât şi adolescenţilor de astăzi, le este mult mai greu, deoarece societatea în care trăim nu mai oferă modele, ţinte, valori.
Haideţi ca noi, profesorii lor să le arătăm viitoare ţeluri şi să-i învăţăm cum cinstit şi frumos să ajungă la ele. Cu siguranţă acestea vor fi un prim pas în vindecarea acestei naţiuni, pentru că totul porneşte de la educaţie şi educare.
Informaţi-vă cu răbdare, străduinţă, dorinţă de muncă şi vom reuşi. Mintea celor cu care lucrăm e încă plină de inocenţă. Noi putem să-i învăţăm să-şi găsească drumul în viaţă, corect, cinstit şi cu fruntea sus.
Vă doresc succes în noul an şcolar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu