CIULEANDRA - POVESTEA UNUI LOC NOU DE TRADIȚIE VECHE

Peste drum de Palatul Culturii, înainte cu 20 de metri să urci pe Artei, între măcelăria lui Petry şi farmacia din centru, se face o intrare cu fundătură (un banal gang), unde funcţionează de câţiva ani buni o florărie cu obloane verzi şi alte câteva mici prăvălioare care au împânzit intrarea cu câteva bannere de prost gust.

 Cu multă vreme în urmă fundătura ascundea o bodegă cu o terasă nostalgică dar neîngrijită, denumită, deşi nimeni nu ştie de ce, Terasa Parc. Poate mărul strâmb cu un aspect absolut ciudat şi vegetaţie din ambundenţă, care inundă partea de sus a terasei, să fi inspirat denumirea....

 Mulţi din generaţia 70 îşi amintesc de ea cu plăcere, iar optzeciştii cu o oarecare rezervă. De la o vreme se strica-se locul, mai ales după ce a murit bătrânul Halasz. De aceea probabil la scurt timp, s-a închis bolda. Unii spun că răposatul fuse-se bucătarul oficial a lui Ceauşescu... Păcat de locaţie, să ai aşa ceva în centrul oraşului.

Nu sa mai auzit de acel loc mulţi ani. Foştii muşterii se uitau peste gard la locul rămas în paragină, de fiecare dată când aveau drum pe la florărie sau la service-ul de telefoane GSM. Priveliştea dezolantă păstra totuşi o oarecare nostalgie, iar spre toamnă, locul mirosea puternic a mere putrede şi nuci decojite.

 Toamna trecută lucrurile au stat însă altfel. Cineva a adus o echipă de muncitori gălăgioşi care timp de câteva săptămâni au cărat de aici câteva zeci de remorci cu tot felul de bălării. Odată cu ele a dispărut şi izul acela de măr putred cu care se obişnuiseră vecinii şi trecătorii sporadici. În locul lor s-a adus mult lem şi foarte multă piatră.

 Înspre iarnă locul mirosea puternic a lemn de brad. Mirosul de răşină si lemn proaspăt sfredelit care îţi inunda nările, îmbinat cu imaginea de bazalt a pietrei de pârâu ce începea să se ivească pe aleile teresei, te ducea cu mintea spre Bistra Mureşului sau Câmpul Cetăţii.

 Primăvara ne-a regăsit în acelaşi loc, în buricul târgului, cu un ostrov de linişte muntenească şi un han arhaic de mai mare frumuseţea, care contrastează cu blocurile de la faţadă construite în perioada prolecultistă. Parcă cineva a vrut sa se răzbune pe toţi demolatorii de tradiţie şi a creat acest loc unde timpul a fost dat înapoi şi stagnează undeva pe vremea bunicilor noştrii, prin tinereţea lui Gică Petrescu. Dealtfel, spre seară, poţi asculta vocea de patefon a artistului, precum şi pe cea a Mariei Tănase sau a legendarei Karadi Katalin. Cu toate astea vorbim de un restaurant nou. Se numeşte Ciuleandra.

Deschis anul acesta, la mijlocul lunii martie, Ciuleandra se individualizează prin specificul său tradiţional, ambianţa sa retro cu parfum de istorie, mâncărurile zămislite din reţete străvechi, vinurile alese, berea proaspătă şi muzica de colecţie. Localul are aspectul unui han arhaic cu două saloane de servire a mesei şi o terasă pavată cu piatră. Aceasta este dispusă pe două nivele, este parţial acoperită şi redă prin decoraţiunile naturale o atmosferă montană.

La începutul verii, terasa localului va avea un mic iaz cu păstrăvi din care clienţii vor putea să-şi aleagă exemplarul care, trecut mai întâi prin frigarea şi dichiselile maestrului bucătar, le va ajunge în strachină.

În zilele însorite, părinţii vor putea veni însoţiţi de copii, deoarece, în scurt timp, la nivelul superior a-l terasei va fi amenajat un loc special de joacă.

Aşadar, o atmosferă de basm în care vă puteţi începe propria voastră poveste.