NAŞTEREA MÂNTUITORULUI

Acum 2000 de ani, în Betleem, s-a născut un copil sfânt…fiul lui Dumnezeu. Mama lui nu a avut haine cu care să-l îmbrace. Culcuşul nu era unul de împărat, precum merita, ci unul de unde mâncau vitele. Când s-a născut, a apărut pe cer o stea în calea magilor

care i-a călăuzit până în locul unde s-a născut Mântuitorul. Magii i-au adus daruri: aur, smirnă şi tămâie.

            Împăratul Irod, după ce a aflat că s-a născut noul împărat, a dat ordin ca toţi pruncii până la 2 ani să fie ucişi.

            Părinţii lui Iisus au fost înştiinţaţi de către un înger să părăsească ţara, pentru a nu fi omorât Iisus, iar ei au plecat în Egipt. După ce a murit Irod, ei s-au întors în Nazaret, unde, la vârsta de 12 ani, Iisus şi părinţii săi au plecat să se închine la Templu. Oamenii înţelepţi ai templului au fost impresionaţi de cunoştinţele şi înţelepciunea Lui. La vârsta de 30 de ani, El şi-a ales 12 apostoli cu care să propovăduiască iubirea lui Dumnezeu faţă de oameni.

            În timpul vieţii a săvârşit mai multe minuni printre care: învierea lui Lazăr, învierea fiicei lui Iair şi a tânărului din Nain. Ajungând la apa Iordanului, Sfântul Ioan Botezătorul boteza oamenii şi îi îndemna să-L iubească pe Dumnezeu.

            Iisus s-a dus la Ioan şi i-a spus să-L boteze şi pe El, iar Ioan I-a spus că nu el trebuie să-L boteze, ci Iisus să-l boteze pe el, recunoscându-l ca Fiu al Lui Dumnezeu. La vârsta de 33 de ani, El a fost răstignit şi a înviat a 3-a zi şi s-a înălţat la ceruri.

În incheiere doresc ca Bunul Dumnezeu să ne ajute să petrecem cu bucurie aceste minunate sărbători creştine, dar să nu uităm că ele sunt în primul rând prilej de înălţare sufletească, de manifestare a iubirii creştine şi să nu scăpăm nicio clipă din vedere că avem un suflet faţă de care trebuie să purtăm de grijă pentru a-l mântui.