Săptămâna trecută miercuri, liderii partidelor din Coaliţia aflată la guvernare, au semnat protocolul de colaborare până la alegerile din 2012, dar nu au semnat şi anexa secretă care trebuie să cuprindă termenele de realizare ale obiectivelor convenite prin protocol. Surse guvernamentale susţin că PDL, UDMR, UNPR şi minorităţile nu reuşesc să cadă de acord asupra acestor termene şi nici asupra modificărilor concrete ale principalelor legi prevăzute de protocolul semnat.
Este vorba mai ales despre statutul minorităţilor, a cărui adoptare este impusă de către UDMR. Liderii maghiari au cerut ca acesta să fie publicat în Monitorul Oficial până la 1 iulie, dar partenerii de la PDL au mari dubii că vor reuşi să îşi convingă chiar şi propriii parlamentari să voteze o asemenea lege, extrem de controversată.
O altă problemă nerezolvată, menţionată în protocolul oficial al coaliţiei doar la modul general, este cea legată de modificarea legii electorale. În anexa care se negociază în continuare, trebuie să fie prevăzut de asemenea un termen până la care legea să fie adoptată în Parlament, dar şi forma în care aceasta va fi modificată.
Principalele modificări vizează alegerea primarilor într-un singur tur, şi reducerea pragului electoral la 3% pentru alegerile locale. A treia problemă spinoasă pentru Guvernul Boc este revizuirea Constituţiei, astfel încât să fie desfiinţate judeţele şi să fie înfiinţate regiunile teritoriale, conform dorinţei UDMR. Revizuirea Constituţiei ar trebui să pună însă în practică şi planul lui Traian Băsescu, privitor la Parlamentul unicameral cu reducerea numărului de parlamentari. Nu toţi membrii Coaliţiei sunt însă de acord cu acest lucru. Liderul grupului minorităţilor, Varujan Pambuccian, a declarat ieri, după semnarea protocolului Coaliţiei, că şi-a lăsat "libertatea" să aleagă blocul pe care îl va susţine în privinţa reformei constituţionale, nefiind stipulat în protocol o susţinere pentru punctul de vedere al Coaliţiei.
Să trecem la partea neoficială a lucrurilor. Unele voci spun că semnarea acestui protocol de colaborare, era doar un gest menit să aducă în faţa electoratului formaţiunile politice aflate la putere, ca un răspuns la formarea Uniunii Social Liberale.
Fără îndoială, mie mi s-a părut un gest asemănător reînnoirii jurământului de iubire, obicei ce există în unele tradiţii occidentale.
Doar, că iubirea declarată a celor de la putere, mi se pare falsă din mai multe motive. PDL-ul este de doi ani la mâna UDMR-ului. A acelui UDMR, care la Conferinţa de la Oradea, nu a avut în sala şedinţei scris în limba română, nici măcar fumatul oprit. Ca semn de minimă recunoaştere că parlamentarii şi miniştri sunt reprezentanţii statului român, totuşi.
Un alt semn că mariajul de care vă informez este doar un amestec de interese, a fost imaginea surprinsă pe chipul celor prezenţi. Şefii PDL şi UNPR râdeau de parcă redescoperiseră teorema lui Pitagora. Reprezentanţii UDMR au fost foarte reţinuţi, cu feţele sobre, inspirând mai repede o înmormântare, probabil de tema penibilului.
Să fie oare protocolul un soi de testament ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu