ALEXANDRU IOAN CUZA

M-am gândit că ar fi bine să aflăm câteva lucruri despre cel al cărui nume îl sărbătorim cu ocazia Unirii din 24 ianuarie.

Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I – născut la 20 martie 1820 în Galaţi / Bârlad (după unele surse) România – decedat la 15 mai 1873, în Heidelberg, Germania), a fost:

• fondatorul României moderne;
• domn al Moldovei (ales la Iaşi, la 5 ianuarie 1859);
• domn al Munteniei (ales la Bucureşti, la 24 ianuarie 1859).

Astfel românii, deşi nu au călcat dorinţa marilor puteri de a avea două ţări cu doi domnitori,
două conduceri, două parlamente, etc, profitând de absenţa precizării ca aceşti domnitori trebuie să fie persoane diferite, au ales deliberat şi calculat pe unul şi acelaşi domnitor, Alexandru Ioan Cuza, care va efectua, de fapt, unirea Principatelor Române.

Totuşi, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală şi economică între cele două ţări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova şi Ţara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

Tânărul Cuza, militar de carieră (ofiţer în armata moldovenească şi ajungând la rangul de colonel), s-a dovedit a fi un talentat conducător, politician, diplomat, vizionar, executant remarcabil al unor seculare ale românilor.

In principalele centre ale ţării, încep a se crea instituţii de cultură generală şi instituţii de învăţământ mediu, urmând ca în anul următor, 1860, să se creeze primele instituţii de învăţământ superior, respectiv la Iaşi se înfiinţează Universitatea, Conservatorul de muzică şi se întocmeşte un Proiect de lege organică pentru instrucţia publică în Principatele Unite, în care se prevede obligativitatea învăţământului primar la sate şi oraşe.

În bugetul anului 1860, se prevede o reală creştere a numărului şcolilor săteşti. În aceşti primi ani s-au încheiat convenţii şi relaţii diplomatice cu diferite state. Tot în acest an se înfiinţează la Paris o agenţie diplomatică a Principatelor Unite şi se încheie o convenţie telegrafică cu Rusia.

În 1861, cu ajutorul unioniştilor din cele două ţări, Cuza a unificat Parlamentul şi Guvernul, realizând unirea politică.

La 24 decembrie, deşi cele două principate unite se aflau încă sub suzeranitatea otomană, Alexandru Ioan Cuza declară existenţa statului România cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur guvern (sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu). Noul guvern prezintă Adunării şi realizează proiectul legii privind secularizarea averilor mânăstireşti (1863), lege prin care s-a dat o lovitură puternică feudalismului. De asemenea, se supune poporului, spre aprobare prin plebiscit, o nouă constituţie şi o nouă lege electorală, menită să asigure parlamentului o bază mai largă. Naţionalizează poşta şi telegraful de capitalul grec. Se decretează Legea Rurală, prin care se desfiinţează iobăgia.

În timpul domniei lui Cuza a fost conceput Codul civil şi Codul penal, legea pentru obligativitatea învăţământului primar.

Reforma agrară din 1864 (a cărei aplicare s-a încheiat în linii mari în 1865), a satisfăcut în parte dorinţa de pământ a ţăranilor, a desfiinţat relaţiile feudale, dând un impuls dezvoltării capitalismului. Tot acum se înfiinţează Universitatea Bucureşti, se creează Şcoala de arte frumoase, la Bucureşti, la conducerea căreia este desemnat Theodor Aman şi se realizează, în premieră, o Şcoală de Medicină Veterinară.

Cuza a fost silit sa abdice la 11 februarie 1866 (de către o largă coaliţie a partidelor vremii), iar acest fapt putea avea consecinţe  grave, pentru că:

• după înlăturarea lui Cuza satele au fost înspăimântate că reforma agrară nu va mai avea loc;
• la 3 aprilie 1866 la Iaşi - Mişcarea Separatistă - ducea la anularea unirii Moldovei cu Ţara Românească ;
• Poarta Otomană mobilizează armata la Dunăre pentru a interveni în România, unirea fiind recunoscută doar pe timpul domniei lui Cuza.

Alexandru Ioan Cuza a fost înmormântat la Biserica Domnească de la Ruginoasa, aşa cum a dorit el, iar după al doilea război mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.