Alegerile s-au
încheiat, iar fosta putere, însemnând prin asta Partidul Democrat, niciodată
liberal, a obţinut în jurul a 16%, ceea ce, în ciuda comentariilor şi a
cuvintelor dramatice, îl păstrează într-o zonă importantă pe eşichierul politic.
Doresc să fac o referire la cearta din interiorul acestui partid. Sfatul meu
este să fim foarte precauţi în a aprecia discuţiile din interiorul şi
exteriorul PD-ului ca fiind sâmburele de îmbunătăţire sau modernizare a
formaţiunii respective.
Demisiile sau
cererile de demisie, sunt din funcţii care nu fac parte din vreun nomenclator
al meseriilor din România. Atâta vreme cât găştile şi interesele partinice sau
transpartinice se vor păstra, nu va conta numele celui care va ocupa în PDL o
funcţie sau alta.
Rotaţia
cadrelor solicitată cu tonul ridicat de câţiva fruntaşi, nu va aduce nimic nou
în atitudinea acestei formaţiuni faţă de cetăţeanul român. Ei vor crede în
continuare că este normal să plăteşti un tătic angajat la stat cu 350 milioane
lei vechi, că este normal ca primar, -cu salariu de primar- să devii
multimilionar în euro, să nu-ţi tresară un fir de păr atunci când Justiţia
spune că trebuie să înapoiezi o pagubă de 1,3 milioane de euro, să plantezi
flori cu firul de 3 ori mai scump decât la altă primărie, să faci bişniţă cu
energie ieftină obţinută pe bază de prietenii şi rubedenii. Exact aşa cum li se
pare normal să vă mintă spunând că au vreo legătură cu liberalismul sau cu
dreapta doctrinară, dar să aplice măsuri comuniste. Să exemplific:
Ceauşescu a
îndatorat statul român pentru un program de investiţii pe care l-a dus la
capăt, dar a plătit poporul român prin strâns cureaua şi luat de la gură.
Băsescu şi ai
lui, au făcut datorii mult mai mari pentru investiţii niciodată finalizate, dar
a plătit tot poporul prin acelaşi strâns de curea şi luat de la gură.
Şi atunci care
e diferenţa? Diferenţa este că activiştii PCR nu s-au îmbogăţit în dispreţul
nostru, şi nu ne-au vorbit cu ochii sclipind a cinism. Deci, nu avem nici un
motiv să amintim cuvântul generos liberalism atunci când vorbim despre PD. Ei
rămân în continuare pe poziţii importante în administraţie şi în economie, legaţi
prin contracte. Ei vor fi aceiaşi, pentru că lupul îşi schimbă părul, dar
năravul ba. Pentru că ei nu cunosc alte pronume decât „eu” şi „noi”, niciodată
„tu”, „voi” sau „ei”.
Fără îndoială,
lecţia pe care a primit-o societatea românească în aceşti ultimi ani, trebuie
să se transforme dintr-o experienţă amară, într-un set de principii
călăuzitoare necesare însănătoşirii vieţii politice, instituţionale şi
economice. Cu condiţia să promovăm adevăratele caractere, şi să nu confundăm
papagalii cu politicienii, agramaţii cu oratorii, oamenii de succes cu
ariviştii, şi bişniţarii cu oamenii de afaceri. Mai avem de învăţat, de crescut,
de experimentat. Nu este nici o ruşine! Păcat că învăţăm pe propria piele, când
există atât de multe exemple şi reguli pe care le puteam deja îmbrăţişa. Cred
că un prim pas este să ne punem la muncă bunul simţ, pentru a regăsi în alţii
bunul simţ. Acei oameni există. Nu trebuie să ne pierdem speranţa!
