SĂ NE SUFLECĂM MÂNECILE

Avem o listă cu propuneri pentru un nou guvern. Premierul desemnat Victor Ponta a afirmat că prioritatea zero a noului Guvern va fi respectarea legilor, "fără excepţii, fără derogări şi fără scuze" şi că Guvernul va avea sarcini clare şi precise, prima fiind schimbarea radicală a modului de guvernare, în legătură cu atitudinea şi priorităţile.

El a arătat că programul de guvernare va fi prezentat luni în Parlament, la votul de investitură. În acest context, doresc să prezint un material cu accente economice, scris de fostul ministru al economiei, Varujan Vosganian, sub titlul inspirat „În loc să strângem cureaua, trebuie, mai degrabă, să ne suflecăm mânecile”. Am fost încurajat să vi-l prezint, nu în ultimul rând, pentru că de curând  a fost 1 mai, deci, e mai bine să vorbim despre muncă.

„Ca de obicei în astfel de situaţii, dezbaterea este aprinsă, cu accente contradictorii, cu răfuieli şi nostalgii, cu vechi năravuri ridicate la rang de virtute, ori cu idioţenii spuse cu aerul adevărurilor fundamentale.

Românii aşteaptă. Singura lor certitudine, în acest moment, e speranţa, ceea ce nu e rău de loc, dar e cu atât mai fragil. Se aşteaptă noul Guvern, se aşteaptă programul de guvernare, se fac pronosticuri privind ce mai coace Băsescu. În primele trei luni ale anului a fost „mâncat” peste jumătate din deficitul bugetar al întregului an. Asta arată o analiză atentă a execuţiei bugetare. Investiţiile străine sunt pe nicăieri iar creditul nu se mişcă. Perspective privind crearea locurilor de muncă nu sunt. Trei sferturi din administraţiile locale sunt falite dacă nu sunt susţinute prin transferuri bugetare. Plouă cu infringement–uri de la Comisia Europeană iar în ce priveşte fondurile europene mai mult ni se taie decât ni se dau. Reţelele şcolare şi cele spitaliceşti sunt într-o continuă degradare. Pe cât de mare e speranţa românilor, pe atât de puţină le-a rămas răbdarea.

            În aceste condiţii, noul executiv are două variante. Fie să joace rolul unui Guvern cu mandat limitat, având ca obiective prioritare consolidarea bugetară şi organizarea alegerilor, fie să asume obiective pe termen lung pe care să le demareze încă de acum. Există şi o variantă combinată, pe care eu o socotesc cea mai potrivită, în care obiectivele pe termen mediu să fie enunţate în preambul iar programul de guvernare să cuprindă modul în care ele vor începe a fi aplicate pe termen scurt.

            Această ultimă formulă este preferabilă. Ea ar sugera, pe de o parte, că noul Guvern înţelege situaţia în care se află România, că îşi asumă imperativele momentului, dar şi ţintele pe termen lung. Pe de altă parte, ar recunoaşte că rezolvarea lor nu se poate face de azi pe mâine decât cu mari riscuri.

            De o mare importanţă este, în acest context, justiţia socială. Bugetarii reclamă, şi pe bună dreptate, refacerea veniturilor reale, aşa cum erau ele în iulie 2010. Guvernul trebuie să ofere un scenariu realist privind îndeplinirea acestui obiectiv. Spre deosebire de Guvernul PD, care avea scadenţe mai scurte, Guvernul USL poate propune un program privind reîntregirea veniturilor care să se întindă pe o perioadă mai lungă, dincolo de scadenţele electorale. Şi pe care să-l ducă la îndeplinire.

            Ideea că românii trebuie să strângă cureaua pentru că asta e situaţia nu cred că e partitura cea mai potrivită pe care să o cânte noul Guvern. Decât să strângem cureaua trebuie, mai degrabă, să ne suflecăm mânecile.