DRAGI ELEVI, PROFESORI ŞI PĂRINŢI
Din timpurile vechi,
când dascălul, preotul şi primarul, erau primii oameni în sat chiar şi azi,
când profesorul e clasat încă la coada ierarhică a societăţii româneşti, prima
zi de şcoală este o sărbătoare. E începutul unui nou an al învăţăturii sau
poate al învăţării?
De la copiii de
grădiniţă până la bobocii liceeni curioşi şi plini de o falsă siguranţă, în
spatele cărora se ascunde teama noului început, se îndreaptă către şcoală,
acolo unde îi aşteptăm noi, dascălii.
Nu mai suntem atât de
blamaţi, desconsideraţi, de neimportanţi pentru cei care ne conduc. Acum nu mai
avem promisiuni, ci chiar realizări de întregiri de salarii, ne-a revenit
dreptul de transfer şi detaşare, am scăpat de încleştarea care ne sufoca
uneori.
Prin har, dăruire şi
competenţe, să aprindem în elevi acea scânteie a curiozităţii, a dorinţei de
cunoaştere specifică tineretului.
Este important ca
părinţii să ne fie alături, promovând un parteneriat pentru educaţie activ,
stabil şi de durată, fiindcă doar astfel capătă viabilitate speranţele şi
idealurile copiilor.
Să nu uităm însă că şi
noi am fost cândva tineri rebeli, chiar dacă la o altă scară şi la o altă
dimensiune. Eu cred că tuturor, atât copiilor, cât şi adolescenţilor de astăzi,
le este mult mai greu, deoarece societatea în care trăim nu mai oferă modele,
ţinte, valori.
Haideţi ca noi,
profesorii lor să le arătăm viitoare ţeluri şi să-i învăţăm cum cinstit şi
frumos să ajungă la ele. Cu siguranţă acestea vor fi un prim pas în vindecarea
acestei naţiuni, pentru că totul porneşte de la educaţie şi educare.
Informaţi-vă cu răbdare,
străduinţă, dorinţă de muncă şi vom reuşi. Mintea celor cu care lucrăm e încă
plină de inocenţă. Noi putem să-i învăţăm să-şi găsească drumul în viaţă,
corect, cinstit şi cu fruntea sus.
Vă doresc mult succes în
noul an şcolar!